Love is for free?
|
Cum ajunge un cântec să fie hit? Fiind pe buzele tuturor, ascultat în autobuze, în malluri, devenind sonerie la telefon, fredonat în casă, pe stradă, în aşteptarea tramvaiului etc. Cât de mult te influenţează, te schimbă un astfel de cântec? În afară de cele afirmate mai sus, un răspuns potrivit la această întrebare ar fi dacă a-i include şi modificările la nivelul concepţiilor, al gândirii, al mentalităţilor, pe termen lung. Rareori un hit ajunge să fie o ideologie, să aibă un impact considerabil la nivel cognitiv, tocmai pentru că deseori substanţa unui cântec nu este conştientizată îndeajuns.
Trebuie să recunoşti, iubitorule de muzică, faptul că în ultima perioadă te-ai trezit deseori fredonând „Love is for free”, a lui Smiley. Şi de ce nu, dacă are ritm, dacă e în ton cu tendinţele actuale, dacă versurile sunt uşor de memorat şi mai ales, dacă este cântată de un „funny and lovely guy like” Smiley, respectiv, dacă îţi aminteşti că în videoclip personajul principal este o fată „hot”, după cum subliniază şi versurile? Totuşi, ce-mi poţi spune despre esenţa acestui act artistic, dincolo de videoclip, dincolo de faima cântăreţului, dincolo de impactul audio-vizual?
Dacă eşti fan Smiley în special şi fan muzică bună, în general, am încredere că au fost momente în care te-ai întrebat : „ce vrea să spună?’ şi poate chiar ai ajuns să faci anumite analogii cu alte concepţii, alte interpretări referitoare la aceeaşi temă, „dragostea”. Tot în calitatea aceasta de iubitor de muzică, trebuie să fii de acord că Smiley are dreptate când susţine că dragostea este independentă de bani, ca este gratuită în lumea sentimentelor şi că „Money it’s evil, it’s miserable,/ But if you with me, love beat the devil”, chiar dacă în realitate găseşti numeroase şi variate exemple de persoane care iubesc condiţionat, în sensul că ajung, îşi menţin şi promit să iubească doar asigurându-se că există un aspect financiar favorabil şi în creştere, sau dacă nu, măcar în stare de echilibru, de stabilitate. Trebuie, ca vieţuitor în secolul al XXI-lea, să te protejezi împotriva unei comercializări excesive a vieţii omului, inclusiv a intimităţii acestuia, trebuie să exploatezi chiar şi ultimile resurse de romantism. Să recunoaştem că un hit ca al lui Smiley, care are ca temă centrală iubirea şi ca laitmotiv gratuitatea ei, constituie una din modalităţile prin care refuzi să crezi că dragostea este un rezultat al unor modificări biochimice din creier şi aderi la concepţia că ea ţine de absolut, de „legea misterioasă care guvernează şi orânduieşte totul, de la atomul neînsufleţit până la fiinţele raţionale; de la ea pleacă şi spre ea converg, ca spre un centru de irezistibilă atracţie, toate gândurile şi acţiunile noastre” ( Gustavo Adolfo Becquer ), că „Iubirea este o forţă care transformă şi face ca sufletul omului să fie mai bun” (Paulo Coelho).
Eu te îndemn să descoperi dincolo de refrenul şi strofele hitului „Love is for free”, universalitatea concepţiei despre iubire, după cum trebuie să accepţi că ceea ce cântă Smiley, ceea ce susţinea Shakespeare în „Romeo şi Julieta” în secolul al XVI-lea , ceea ce cânta în elegii Mihai Eminescu în plină epocă a romantismului, ceea ce detalia în 1985 Keith Davis ca fiind părţi ale iubirii „Plăcerea reciprocă dintre parteneri, Acceptarea, Încrederea, Respectul, Ajutorul reciproc, Confidenţa, Întelegerea şi Spontaneitatea”, ori ceea ce echivala Octavian Paler cu imperativul ”Vino, să pot regasi drumul spre mine.”, nu se exclud, ci se completează.
Ascultă, gândeşte, interpretează şi iubeşte… căci „Iubirea este cea mai frumoasă muzică din partitura vieţii. Fără ea, ai fi un etern afon în corul imens al omenirii”.
