Gânduri pentru voi
|
A trecut şi 2009: mai bun, mai rău, mai fericit, mai împlinit (sau nu) până la urma urmei, nu asta contează. Aşa cum se spune, a trecut exact aşa cum am vrut noi să treacă. Nu ne putem plânge dacă nu avem ce ne dorim dacă nici măcar nu ne zbatem câtuşi de puţin. Exact aşa cum îmi spunea anul trecut o bună prietenă: “Nu te plânge că eşti în poziţia de victimă, pentru că tu ţi-ai ales-o. Dacă te deranja, acum nu mai erai acolo. Poate eşti masochistă…”
Foto: casablanc.deviantart.com
Aud scuze din ce în ce mai des: “Nu pot pentru că…”, “Ştiu că nu se va întâmpla asta…”, “Nu am timp, spaţiu, linişte, răbdare…”. Nu e adevărat. Când îţi doreşti ceva cu adevărat, obţii. Eşti singur? De ce? Trebuie să îţi pui gândurile pe tavă, pentru că undeva, tu greşeşti.
Ai făcut ceva ce nu ţi-a fost favorabil? Acesta e un subiect pe care nu-i bine să-l diseci decât cu o cafea în faţă şi cu multă răbdare.
Ia o foaie de hârtie. Scrie ce ai făcut. Scrie ce ai păţit. Scrie cum te simţi. Scrie ce gândeşti. Scrie… eliberează-te. Vorbeşte… eliberează-te! De ce ai prieteni? Să vă împărtăşiţi gândurile la nevoie, în momente de bucurie, să vă ajutaţi… Nu suntem singuri. Dacă Dumnezeu vroia să fim singuri nu-ţi mai dădea şi vecinii, şi familie, şi prieteni. Ce ai face tu dacă ai rămâne singur? Chiar dacă într-un impuls de moment ai zice că “Ar fi tare bine!” după un timp ai constata că te-ai plictisi teribil.
Totul e cu un scop. Nu sunt de acord cu ceea ce zicea Cioran, că “Toţi oamenii sunt nefericiţi, dar oare câţi dintre ei ştiu asta?” .Ar fi mult prea trist. Experienţele neplăcute fac parte din viaţa noastră şi oricât de mult am vrea să le evităm, deseori nu putem. Sunt acolo ca să ne facă mai buni, mai frumoşi, mai puternici…
Vedeţi voi, fiecare dintre noi regretă câte ceva din viaţa lui( cunosc însă oameni care nu regretă nimic-sunt prea tineri deci sunt fericiţi): ne pare rău că nu am avut copilăria pe care ne-am dorit-o, ne pare rău că am făcut ceva ireversibil, ne pare rău că ne-am ales viaţa asta, ne pare rău că nu ne-am gandit de două ori… Ei şi dacă te gandeai de două ori, şi dacă nu făceai lucrul pe care tu îl consideri greşit, poate făceai altceva mai rău. Poate ai fi făcut altceva, mult mai grav…
Vorbeam cu un om n
ecunoscut pe stradă (deseori mi se întâmplă să vorbesc cu persoane pe care nu le-am văzut niciodată; observ pe zi ce trece că lumea devine mai deschisă la nou) şi îmi spunea cât de mult şi-a dorit să urmeze cursuri de muzică şi cât de dezamăgită a fost că a trebuit să asculte de părinţii săi atunci când i-au interzis (în adolescenţă). Spunea că regretă şi că tot timpul va regreta că nu a avut şansa de a face acel lucru. Părinţii ei nici măcar nu-şi mai aminteau de acea dorinţă şi oricum ar fi ignorat-o. Acum avea patruzeci de ani şi urma cursuri de chitară. Era mândră şi fericită cu toate că cu banii aceia putea să-şi facă multe alte lucruri care, de fapt, nu i-ar fi liniştit conştiinţa şi nici nu i-ar fi produs vreo mulţumire se sine, acea senzaţie care te face să spui: “Da, dom’le! Uite, am făcut asta şi mă simt de parcă aş renaşte!”
Eram la o petrecere şi, la un moment dat, intră în încăpere un individ de 18 ani care începe să spună ce frumoasă e viaţa şi cât de minunat o trăieşte el. Ar trebui menţionat şi faptul că era beat şi inconştient de ceea ce spune.
Viaţa e frumoasă. Dar nu aşa…
Totul e frumos atunci când e pur, atunci când e nealterat, atunci când nu-l strici. Aţi observat cât de minunaţi sunt copiii?
Preferăm simplitatea cu toate că ne complicăm. Suntem simpli, suntem oameni, nimeni nu te înhamă la lucruri pe care nu le poţi duce pentru că viaţa nu îţi dă numai ţie o lecţie. Ne-am născut goi, aşa vom muri. Trăiţi-vă viaţa fără să o mai disecaţi la nesfârşit, fără să “cauţi fire de păr în mâncare”. Lasă viaţa să-şi urmeze cursul. Nu mai încerca să preiei controlul a toate. Trăieşte fără prejudecăţi, pentru că prejudecăţile sunt stabilite tot de oameni deci ne putem permite, noi, ca fiinţe umane să le desfiinţăm. Deschide-ţi mintea şi acceptă-i necondiţionat pe cei din jur. Aşa înveţi să te accepţi pe tine.
Articol publicat în Ziarul de Vrancea
6 comentarii
"Gânduri pentru voi"
Ce mai pot eu sa mai zic dupa un asemenea articol, nu ar mai fi loc de comentarii…dar pt ca este si rubrica:P FRUMOS. BV!
Incepem sa ne complicam viata in momentul in care vedem ca visele noastre incep sa se prabuseasca din diferite motive, de cele mai multe ori fiind vina noastra; ne pierdem astfel entuziasmul, una din formele prin care iubesti viata.
Incetam sa visam si ne mintim ca de fapt nu aveam decat dorinte infantile. In sinea noastra apare de fapt nemultumirea, care se manifesta mai ales in relatia cu ce ne inconjoara: devenim incruntati, refuzam sa mai vedem lucrurile simple si frumoase care ne-ar readuce pe fagasul fericirii.
George: oricand poti spune orice. Multumesc…
Marian M.: categoric, ai dreptate.Tocmai de asta sustin sa ne deschidem inima si sa acceptam, chiar daca asta ne-ar cam calca orgoliul in picioare. Pana la urma, mandria nu mai are nicio valoare astfel. E doar o maniera de incapatanare infantila. Visurile tale se prabusesc atunci cand renunti la ele. Nimic nu se termina asa, brusc, decat daca tu permiti.
Nu pot spune decat atat: sunt foarte mandra ca esti a mea verisoara si sunt mai mult decat convinsa ca viziunile tale vor genera schimbari in lumea asta limitata.
Multumesc Irina…:* Lumea nu e limitata( bine, poate uneori), e doar nestiutoare. Lucru care s-ar rezolva printr-o deschidere a mintii si a sufletului, lucru care se realizeaza tare greu…
