Eu şi lumea
|
Aş vrea să fiu, un om normal într-un secol care mie cel puţin mi se pare anormal. Să vă spun şi de ce, observ pe stradă fete de vârsta mea care arată şi se comporta conform unor tipe a căror profesie este sa ofere plăcere domnilor, asta ca să fiu cât mai delicată posibil, apoi mai observ fete mai mici decât mine care arată de cel puţin vârsta mea dacă nu mai mari.
Deci…întrebarea mea este cum s-a ajuns la asta? De ce? Cum de fetitele de 6 ani primesc lip gloss cadou la revistele pentru copii, cum de fete de 11-12 ani citesc in reviste care li se adresează sfaturi despre make-up si despre moda actuală, primesc ponturi despre poziţii sexuale cât mai comode sau care sa le aducă satisfacţie mai mare, cum de adolescente de 17-18 ani au impresia ca ar avea 25 şi ceva se îmbracă şi comportă ca atare? Mă întreb…dacă fiecare lucru îşi are timpul lui, asta nu înseamnă că şi fiecare vârstă îşi are priorităţile şi farmecul ei? Nu reuşesc să înţeleg cum de intr-un secol ca ăsta în care informaţia circulă cu asemenea rapiditate, intr-un secol in care femeia are aceleaşi drepturi ca şi bărbatul, un secol in care emancipare este cuvântul de bază, fete de 11 ani rămân însărcinate, copii de 13 ani au copii. Cum?! Cum de ţiganii încă îşi mai mărita fetele la 12-13 ani şi cum de noi acceptam asta. Aţi observat că moda asta cu măritatul începe să se ia si la romani? Din ce in ce mai multe fete, mai ales din mediul rural, se mărita la 15-16 ani? Cum o sa ajungem? Va fi iar ca pe vremea bunicii când singura varianta era măritişul? Nu vreau să cred asta.
Foto: Elena Creangă
Revenind însă la prima parte a discursului, ce se întâmpla cu noi oamenii? Cu societatea? Vrem sa ne maturizam copii, sa ii facem sa se descurce pe cont propriu dar oare până unde e bună maturizarea? Ce înseamnă ea? Maturizarea ţine doar de aspectul fizic aşa cum o percep mulţi tineri? Daca vrei sa iţi responsabilizezi copilul trebuie să ii şi explici ce are de făcut, să îl ajuţi, să îl susţii. E drept că există acea „generation gap” de care vorbeşte toată lume, dar cu ajutorul unei bune comunicări între copii şi părinţi totul poate fi rezolvat. Copii se simt singuri, simt că pe părinţii lor nu îi interesează soarta lor, nu se simt suficient de apreciaţi, de mângâiaţi şi sunt mult mai susceptibili, mai uşor de manipulat. Cum vor ajunge fetele voastre, dragi părinţi, peste câţiva ani? Aţi încercat să discutaţi cu fiica voastră, să vedeţi ce vrea ea sa facă, încotro să o apuce, înainte de a ajunge pe mâinile vreunui pedofil. Vă spun sigur că majoritatea nici măcar nu observaţi lucrurile astea şi le luaţi ca atare pentru ca aşa sunt şi ceilalţi adolescenţi din jurul lor şi consideraţi asta a fi normal. Aşa ajung copile de 14-15 ani in baruri şi discoteci şi tot aşa ajung violate, răpite şi duse la „produs” în ţări ca Spania, Italia etc sau mai rău, moarte. E drept că în ziua de azi nimic nu mai e sigur şi că simplul mers pe stradă uneori poate fi un pericol dar de ce să nu evităm pericolele şi să nu le mai căutăm cu tot dinadinsul.
E de speriat câţi tineri din ziua de azi nu au citit nici măcar o carte, sau caţi pufnesc in râs când le pomeneşti de cărţi şi mai ales de şcoală. În general acum nu mai e la modă să fii inteligent ci să fii cool, trendy ,să ai şcoala vieţii aşa cum susţin unii, cea pe care mulţi spun ca o au iar virginitatea nu mai e de mult un must have. Treziţi-vă puştilor…ce şcoală a vieţii aveţi voi la 15-16 ani? Ce ştiţi despre viaţă? Nimic.
Dar, gata cu morala, nu vreau să fac aici teoria chibritului pentru că până la un punct sunt şi eu doar o adolescentă care ştie din când în când sa mai şi asculte nu doar sa facă ce vrea.
De ce sunt un om normal? Poate pentru ca încerc pe cât posibil să mă conformez normelor destul de lejere impuse de societate, pentru că mă duc la şcoală, ca mulţi alţii de altfel, pentru că ştiu că trebuie să fac ceva cu viaţa mea şi pentru că nu vreau să mă ratez şi nici nu vreau să ajung o alta fata in mulţime, aşa cum se întâmpla cu mulţi dintre noi, pentru că sunt dispusă să lupt pentru visele mele şi pentru că eu, spre deosebire de alţii, mă comport şi arat conform vârstei pe care o am.
Aici închei această pledoarie pentru echilibru moral.
8 comentarii
"Eu şi lumea"
Felicitari pentru articol , este foarte reusit din punctul meu de vedere,prima parte reprezinta realitatea pe care nu vrem sa o vedem,pe care tindem sa o evitam in discutii …”pentru că ştiu că trebuie să fac ceva cu viaţa mea şi pentru că nu vreau să mă ratez şi nici nu vreau să ajung o alta fata in mulţime, aşa cum se întâmpla cu mulţi dintre noi, pentru că sunt dispusă să lupt pentru visele mele”,am aceeasi varsta ca tine si simt acelasi lucru : imi doresc mult sa reusesc in viata , sa fac ceea ce-mi place ,sa fiu fericit si multumit de mine .Insa ,deocamdata,nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece , in perioada asta a vietii incepem sa ne construim drumul ales,multi tineri aleg alta cale decat cea de a deveni cineva ,unii stau pe banii parintilor iar altii “se descurca” prin ratb-uri sau mai stiu eu ce fac . numarul celor ce isi doresc cu adevarat ceva scade pe zi ce trece,iar de echilibru moral nici nu se poate pune problema…toate cele bune !*10 cu felicitari.
Si-ai mei sunt sigur ca ai tai
Nu m-au crescut cu vanatai
M-au invatat cum sa n-o iau pe alte cai
Mi-au explicat ca lumea-i rea
Si viata-i grea,si tre sa fac cumva ceva
Mi-au spus ca odata si-odata se duc
Si tre sa ma agit ca tre sa ma lupt
Ca timpu` trece dintr-un foc
Ma plimba din loc in loc
Ma schimba dupa noroc(guess who – locul potrivit)
hehe…mersi pentru aprecieri! da, ai dreptate nu trebuie sa ne imbatam cu apa rece dar…nu strica niciodata sa visezi spre mai mult. 
ps. foarte potrivite versurile!
Apropo,cunosc o tipa din poza ,amici din generala, prima de la dreapta la stanga, Alina ,poarta ochelari.
mereu la fel,mereu aratam problema,mereu ii gasim pe altii vinovati pentru problemele noastre.cand de fapt,noi nici macar nu incercam sa gasim orezolvare.si de ce sa mai incerci?ce crezi tu ca mai iese bun din Romania(si nu ma refer la cazuri particulare,ca sunt oameni destepti),ma refer la majoritate.un popor de tarani prosti,o turma de dobitoci.
cateodata mi-e jena ca sunt din romania.de ce?uita-te cinci minute pe strada sau la televizor,oriunde.
cat despre maturizare.daca a te da cu gloss sau a te imbraca sumar inseamna maturizare…
si da,crede-ma ca la 16 ani esti matur,habar nu ai prin ce trec unii,nu te contrazic.sunt unii carora nici la 40 de ani nu le vine mintea la cap.
nu sunt eu in masura sa judec,imi exprim parerea,pentru ca inca mai am acest drept.
cat despre faptul ca probabil o sa-mi iau injuraturi,atat ii duce pe unii mintea.
nu a te da cu gloss si a te imbraca sumar inseamna maturizare, asta e prostie. cand vorbesc despre maturizare ma refer la parinti care pur si simplu isi lasa copii sa se descurce singuri fara sa ii indrume, sa le acorde suport moral si/sau finainciar, atunci cand primesti sarcini pe care la 15 ani nu ar trebui sa le ai, acel “habar nu ai prin ce trec unii”,asta e maturizarea fortata.
iti inteleg revolta si o sustin insa, spre deosebire de tine eu cred ca se mai pot face lucruri in Romania asta, asa jerpelita cum zici tu ca e, un bun exemplu sunt oamenii care lucreaza la acest site, usor usor putem sa schimbam lumea, trebuie doar sa vrem. daca pornim de la premisa ca nu se poate face nimic, atunci chiar nu vom face nimic, ne dam batuti mult prea repede, zic eu.
toate cele bune!
cata
Cristina: din punctul meu de vedere, ai trecut prin cateva si tocmai de-asta iti permiti sa spui ca la 16 ani esti matura. Foarte posibil , din moment ce unii nu au experimentat adolescenta si au fost fortati sa se maturizeze brusc.
Intr-adevar, poate ai dreptate sa nu-i mai criticam. Tu te simti oarecum atinsa, si nu cred ca ai motiv.
Spui ca ti-e jena ca esti din Romania. Te-as intreba de ce. Mie nu-mi pare rau ca sunt romanca, ba din contra. Am anumite motivatii de a fi din ce in ce mai buna.
Ai absolut orice drept sa-ti spui parerea atata vreme cat nu aduci injurii echipei. E o opinie, fiecare avem, nu inteleg de ce injuraturi. Noi respectam opiniile fiecaruia. Te mai asteptam pe aici.:d
totul tine de valori.trebuie sa avem mare grija sa le conservam pentru a nu le pierde.de noi depinde totul.
toate cele bune
