Îndemn la schimbare
|
Într-o lume în care oamenii căzuţi îţi vorbesc despre moralitate şi despre importanţa de a te revolta împotriva urâtului şi a răului, într-o vreme în care nu prostia ar trebui să ma mire, ci atunci când întâlnesc un om înţelept, mă întreb tot mai mult ce înseamnă normalitatea. Este normal să fie aşa? Este normal că oamenii şi-au piedut orice principiu şi îi calcă sau îi lovesc pe cei mai slabi şi pe cei care reuşesc să se ridice mai sus decât ei? Este oare normal să-mi mai pese, sau mai uşor e să devin şi eu ca ei, ca să nu fiu lovit? Sunt eu oare singurul care vede toate aceastea?
Nu… ştiu că nu sunt singura. Numai că nimeni nu are curajul să o spună, sau pur şi simplu le este greu să recunoască că totul e chiar aşa. Ipocrizia e la ea acasă, măştile se poartă mereu şi viaţa se tranformă treptat într-un teatru ieftin. Şi tu, un simplu spectator, dezamăgit şi revoltat te mai întrebi, încă, dacă e normal. Nu. Nu e normal să nu faci nimic şi să te bucuri că tu nu eşti ca ei, că eşti mai bun. Dacă faci asta, lasă-mă să-ţi spun că nu eşti mai bun. Nu e normal să-ţi faci o lume a ta şi să aştepţi ca ceilalţi să se facă mai buni. Nu! Schimbarea trebuie să înceapă de la tine. Cum spunea Mahatma Ghandi “Fii tu însuţi schimbarea pe care o doreşti lumii”. Începe tu! Fii mai bun, zâmbeşte, cântă, visează! Prinde-ţi prietenii în acest vârtej al binelui, al frumosului şi încet, încet se va transforma într-o tornadă care cu siguranţă va schimba lumea.
Ştiu… uneori vântul din direcţia opusă e atât de puternic încât vă opreşte şi aduce mult praf peste visele voastre. Dar visează! Nu îţi impune limite. Doar cât de departe cauţi poţi să mergi, doar cât de adânc priveşti poţi să vezi, doar cât de mult visezi poţ să fii. Nu renunţa! Oricine poate renunţa. E cel mai uşor lucru de făcut. Rezistă atunci când totul pare că se destramă. Orice s-ar întâmpla, fii bun oricum. Când în sufletul tău plouă, zâmbeşte! Nimeni nu se va opri în loc pentru suferinţa ta, dar prin zâmbetul tău îi poţi molipsi şi pe alţii.
Încearcă să priveşti lucrurile altfel. Totul poate să aibă o parte frumoasă dacă tu vrei. Orice lucru din lumea asta poate fi văzut aşa cum vrei tu. Bun sau rău; simplu sau complicat; uşor sau greu. Nu contează cum sunt lucrurile, contează cum le priveşti tu, iar felul în care le priveşti se află tot timpul sub controlul tău.
Normal este ca tu să-ţi doreşti să schimbi ceva. Normal este să te bucuri de fiecare lucru simplu care îţi este dăruit în fiecare zi. Mulţi oameni nu au norocul să primească nici măcar un sfert din ceea ce ai tu… Plângi atunci când simţi nevoia, nu este nimic ruşinos în asta. Iubeşte-i pe oameni şi iubeşte lumea. Atunci îţi vei dori cu adevărat să faci ceva bun pentru ea. E simplu să-i iubeşti pe cei care îţi fac bine şi care îţi răspund cu acelaşi sentiment. Dar încearcă să-i iubeşti şi pe cei mai răi. Sau măcar nu-i urî. Fii alături de cei care suferă, bucură-te împreună cu cei ce se bucură şi abia atunci lumea va fi mai bună, începând cu tine.
Suntem noi oare schimbarea de care are nevoie lumea? Nu… dar vom fi dacă vrem şi dacă ne dorim într-adevăr să schimbăm ceva. Nu-ţi scrie numele pe nisip, valurile îl vor spăla. Nu scrie numele tău pe cer, vântul îl poate spulbera. Scrie-ţi numele tău în inima oamenilor cu care vii în contact. Acolo e locul unde va rămâne mereu.
Fă-ţi amintiri! Visează şi transformă-ţi visele în realitate! Dăruieşte! Zâmbeşte! Îmbrăţişează! Cântă! Priveşte! Ascultă! Iubeşte! Bucură-te! Trăieşte!
5 comentarii
"Îndemn la schimbare"
a fost de ajuns sa vad titlul si mi-am dat seama ca articolul e scris de tine:D…”Nu-ţi scrie numele pe nisip, valurile îl vor spăla. Nu scrie numele tău pe cer, vântul îl poate spulbera. Scrie-ţi numele tău în inima oamenilor”…mi-a placut si nota optimista in care ai incheiat, mi-a placut cum ai gandit toate lucrurile astea, mi-a placut ca inca mai ai incredere in oamenii din jurul…si asta e minunat, nu-i asa?
imbratisare de urs.. tot ce ai scris e asa de adevarat..
“Într-o lume în care oamenii căzuţi îţi vorbesc despre moralitate şi despre importanţa de a te revolta împotriva urâtului şi a răului..”
Diana, nu imi vine sa cred ca mai exista oameni care pot gandi asa, ca lumea poate fi si frumoasa si plina de o raza de soare. Am citit articolul tau atunci cand m-am simtit lipsita de puterea de a merge mai departe, atunci cand sufletul imi plangea, atunci cand ma simteam lipsita de oameni, de inimi si de ganduri bune. M-ai facut sa realizez ca nu trebuie sa schimb pe nimeni, trebuie doar sa ma schimb eu. Poate ca nu iubesc inca lumea, dar iubesc pe cei care imi dau o sansa. Felicitari!
Multumesc, Monica. Ma bucur ca ti-a placut ce am scris. Nu stiu nici eu de ce mai cred in oameni, mai ales ca imi dovedesc de mule ori ca nu merita. Dar stiu ca sunt oameni pentru care merita sa gandesc si sa scriu asa. Pentru ca ei sunt frumosi si ii iubesc pentru ca au puterea sa fie asa. Si atunci iubesc lumea, pentru ca ea mi i-a oferit si imi iubesc viata pentru ca ea m-a facut sa-i cunosc.
Tind sa cred ca totul poate fi mai frumos, daca eu vreau sa fie asa, schimbandu-ma pe mine dar de multe ori acest lucru nu e suficient si tristetea da buzna in lumea mea frumoasa. Dar…asta este…asa trebuie sa fie viata…si cu bune si cu rele…ca sa iubim si sa apreciem mai mult clipele frumoase.
Si eu le iubesc mult…si le pastrez in dreptul inimii…si datorita lor pot scrie asa. Iti multumesc si tie penru o clipa frumoasa:)
Faptul ca sunt primul comentator masculin spune ceva. Dar si acest articol mi-a fost de folos, deci … multumesc!
