Când mai luăm şi noi o pauză?
|
Simţi forfota din jur şi alergi odată cu ceilalţi pentru că timpul se mişcă odată cu ei şi nu vrei să rămâi în urmă. Te împing cei din jur, ţipă la tine să te dai din drum, te aruncă la o parte, dar…încotro? Unde se îndreaptă toţi? Ce se întâmplă şi noi nu ştim?
Se ţipă, se plânge mai cu spor, se spun vorbe fără rost şi de ce? Pentru că se poate.
Imaginează-ţi că eşti un zid. Eşti un om puternic. Nimeni nu te va mai dărâma pentru că tu îţi propui să nu existe nimic să te constrângă.
Ridică ochii. Vezi cerul, vezi lumina, vezi pământul? Ai simţit iubirea, bucuria, liniştea? Ai auzit sunetul acela de dimineaţă care să te determine să te trezeşti: un ciripit de păsări, o melodie care să îţi dilate pupilele, acel sunet al vocii lui/ei care te face să te simţi mulţumit că exişti. Nu are nimeni cum să te împiedice să trăieşti aşa cum vrei. Şi ştii de ce? Pentru că există două teorii: prima ar fi că tu eşti o păpuşă în mâinile lui Dumnezeu şi a doua, că tu ţi-ai creat propriul univers. Ambele dintre ele spun că tu deţii controlul a ceea ce ţi se întâmplă. Şi dacă tu alegi să faci parte din mulţimea aceea de care vorbeam la început, atunci stai să-ţi spun ceva.
Un om extraordinar mi-a spus odată că cineva, zărindu-l pe stradă, i s-a adresat: “Unde te grăbeşti aşa? Nici bunicul tău nu şi-a terminat treaba, nici tatăl tău şi nici tu nu ţi-o vei termina.” Vor exista lucruri pe care veşnic le vei regreta că le-ai făcut sau nu. Cel mai dureros e să te trezeşti la 60 de ani dimineaţa şi să constaţi că nu ai făcut nimic. Nepoţii te vor întreba:” Ce ai făcut tu cât ai trăit?” iar tu le vei răspunde:”Am mâncat, am băut, am strâns bani….şi cam atât.” Ei şi? Cum ai trăit? Cam pe fugă, nu? Al doilea lucru pe care vreau să ţi-l spun e că tu esti direct responsabil de cum cresc copiii tăi. Se spune că îţi poţi da seama dacă ai fost un părinte bun abia atunci când îţi vei vedea copiii cum se poartă cu proprii lor copii. Tu îţi înveţi copilul că e extrem de important în viaţă să ai bani, dar tu eşti eşuat din punct de vedere emoţional şi poate chiar şi economic. Şi ce crezi că va reţine el? Că e minunat să ai bani, dar că principala condiţie e să fii nefericit. Nu e obligatoriu. Da, “E mai bine să râzi într-o cocioabă decât să plângi într-un castel” dar nu e necesar. Trebuie să le arăţi adevăratele valori. Or, tu dacă eşti nefericit, el va şti că urmează să fie la fel. Şi aşa creşte. Cu cât ai grijă de tine, cu atât mai mult îi vei putea ajuta pe cei din jur. Oricum nimic nu se va schimba aşa uşor. Ne pregătim de zile rele. Haideţi mai întâi să luăm o gură de aer.
Sunt oameni care îşi varsă nemulţumirile pe tine, de parcă tu ai fi responsabil pentru ele. Şi culmea, se aşteaptă ca tu să le soluţionezi. E ca şi cum cineva îţi întinde un pachet de nervi şi tu întinzi mâna să îi iei, cu zâmbetul pe buze. Dă-ţi peste mână! Unii îşi asumă greşelile şi învaţă din ele de-a lungul timpului. Alţii stau şi se adâncesc în ele. Primesc pachetul de autoînvinovăţire, ca bonus, şi toată ziua, săptămâna chiar, le e compromisă. Se gândesc ce n-au făcut, ce ar fi trebuit să facă. Analiza e bună atâta timp cât nu durează mult şi cât ajungi la un compromis.
. Aruncă acum toate pachetele de nervi pe care le-ai acceptat de fiecare dată! Ieşi cu prietenii tăi cu care sigur nu ai m
ai vorbit de mult timp probleme serioase. Nu te mai bloca în faţa computerului şi a televizorului pentru că îţi provoacă dependenţă. Oricum se discută în acelaşi mod, aceleaşi lucruri.
E un motto care spune “Nu accepta cerul ca limită …când există paşi pe lună.”
Tu eşti vinovat de tot ceea ce nu ai! Nu ai bani? Nimeni nu are, dar sunt oameni care fac ceva pentru asta. Dacă tu vrei să-ţi schimbi ceva în viaţă, ar fi timpul să o faci. Atât pentru tine, cât şi pentru ceilalţi. Suntem invadaţi de circul din media, de politicienii care nu mai au pe unde să-şi îndese banii şi pe ce nume să mai treacă proprietăţile pentru ca la estimarea averilor să iasă cât mai curaţi. Se fură bani publici şi noi ce putem face? O să se facă ceva în curând. Altfel nu se poate.
Aţi văzut că bătrânii nu mai au ce mânca. Dacă acum nu se poate, dacă o ţinem în ritmul acesta, peste cinci ani se va muri de foame. Problema e că nici nu avem un nivel economic atât de instabil ca alte ţări, dar că noi o simţim mai acut deoarece veniturile sunt mici, şi normal că dintr-un salariu mic se resimte mai mult. Pentru că taxele sunt aceleaşi. Nu rezolvăm nimic dacă ne tot gândim şi nu facem nimic. Măcar nu te mai plânge!
Capul sus!
2 comentarii
"Când mai luăm şi noi o pauză?"
“…există două teorii: prima ar fi că tu eşti o păpuşă în mâinile lui Dumnezeu şi a doua, că tu ţi-ai creat propriul univers. Ambele dintre ele spun că tu deţii controlul a ceea ce ţi se întâmplă.”
Îmi place ce ai scris mai sus. Dacă Univers = Dumnezeu, înseamnă că tu ţi-ai creat propriul Dumnezeu, aşa cum ai vrut tu. Deci, ţi-ai creat propria lume. Tot ce e în jurul tău e făcut pentru tine. Absolut tot.
Genial.
Ai mare dreptate! Foarte frumos articol. Pacat ca nu multi gandesc asa sau cei care gandesc , nu au posibilitati sa-si modifice traiul
