Un pustnic
|
Pustnic într-o lume bolnavă
Ce se hrăneşte din vocea mea.
Mă închin la icoanele trecutului
cu piroanele batute în tălpi.
Vulcanul singurătăţii mă înghite,
Refuză să mai suspine în pustiu.
La un pas de lumina eternă
Cuvintele vin furtună în piept,
Furtuni de sânge se răscolesc
Spulberând un ultim vis.
Viitorul e doar un peisaj amintit
De ochii goi şi vocile din piept.
Sunt un trup gol, dar plin de viaţă
Admirând un bizar prezent
în care rătăcesc.
