Interviu cu… fericirea
|
Puncte de plecare:
1. Zi-mi despre tine: ce fel de copil eşti?
2. Ai prieteni la grădiniţă? Cum i-ai putea descrie?
3. Cum îi vezi pe cei din jur, pe adulţi? Ce crezi că ai tu şi ne lipseşte nouă, adulţilor?
4. Poţi să-mi spui ce lucruri îţi doreşti cel mai mult acum şi de ce?
5. Povesteşte-mi cum decurge o zi din viaţa ta în care poţi declara că eşti fericit.
6. Cum ne câştigăm fericirea? Ce crezi că ar trebui să facem cu toţii pentru a fi fericiţi?
7. Zi-mi ceva ce te face pe tine fericit şi ar putea funcţiona şi la noi.
1) Nume real: Nistor Nicolae Alexandru, nume de cod: Anduţu.
Ani trăţi: 5 multi şi buni, acuş-acuş 6.
Anduţu
Copil isteţ, ce ştie multe lucruri ce nu ţin de vârsta lui. Foloseşte cuvinte complicate şi pentr-un puşti de 14 ani în contextele potrivite, făcându-te să-l tratezi ca pe-unul de-al tău: un om mare.
Fericiiit? Bineînţeleeees. În orice fel, în toate felurile, în orice zi, oră, minut sau clipă…
Îi ia foarte puţin timp şi cât mai puţine lucruri ca să-şi împlinească ‘fericirea de-o zi’. E de-ajuns un joc pe pc, înc-un banc cu purici pe care-l aude la grădiniţă sau pur şi simplu o bătaie zdravănă cu perne dată surorii lui mai mari cu 12 ani.
2) Are! Însă e foarte strict şi suspicios: are doar 2 : Bubu şi Sebi. Îmi spune că-l înteleg, că le plac glumele lui cu purici şi că-şi construiesc împreuna din cuburi clădiri înalte cu turnuri. Îmi mai spune de asemenea că se păzesc de fetele care fug după ei să-i pupe şi că se acoperă unul pe altul când sunt într-o ‘mare’ problemă c-aceasta.
3) ‘Adulţii nu au simţul umorului!’ – e ce mi-a spus răspicat.
Adulţii nu ştiu să râdă din orice, cum face el; adulţii nu îi gustă toate glumele făcute, adulţii nu se uită decât la filme serioase şi nu urmăresc noile desene animate “Cel mai bun Ed”. Adulţii nu au timp de câte-o bătaie cu perne în fiecare seară, nu vor să creadă în Lampa lui Alladin şi în duhul din ea. Adulţii sunt plictisitori!
Anduţu
4) O maşinăăăă! Şi nu una de plastic pe care să o pună alături de zecile de maşini, tractoare, avioane, buldozere şi alte utilaje pe care le are şi le păstrează cu grijă în cutii mari de carton. Vrea una adevărată să poate ajunge foarte repede la mine-n deal, să se joace la calculatorul meu. Asta şi-ar dori cel mai mult şi mai mult, mai mult decât punga de dulciuri de zi cu zi, mai mult decât bătaia cu bulgări de zăpadă şi mai mult decât şedinţa foto cu care-l tratez de fiecare dată când ajung la el.
5) “Mă trezeşte mama foarte de dimineaţă- 7. Îmi dă să mănânc, mă îmbraca şi mă duce direct la grădiniţă (la timp ajung acolo). Mă văd cu Bubu şi Sebi, desenăm, ne jucăm , învăţăm, cântăm şi dansăm. Mă ia acasă, iar mâncăm.
Mă culc şi când mă trezesc mă uit la desenele de la 4, cele mai noi şi foarte frumoase. Mama se uită împreună cu Irina (n.a.: sora) la un film plictisitor, dar eu nu mă plictisesc. Mă joc cu tata, cu maşinile mele. Seara iar am voie la TV, până adorm’. Lucruri obişnuite, aş putea spune.”
Ce ai deosebit aici? Nimic din-afară. El!
Să-l auzi cum povesteşte, să-l vezi cum îţi explică cu mâinile şi picioarele. Să-l vezi doar, si-ai să-ţi dai seama ce are deosebit!
6) Cum adică să ne-o caştigăm? De ce să caştigăm ceva ce oricum avem- are impresia? Urmăriţi ‘Cel mai bun Ed’.
7) Interviul ăsta e trist. Te superi dacă nu îl mai luăm şi ştergi tot ce-i aici? – îmi spune.
Bancurile cu purici mă fac fericit. Şi tata. Si când o necăjesc pe Irina. Asta mă face fericit. ĺmi place să o necajesc. Imi place să mă bată. Imi place sa vă giugiuliţi.
Pentru a vă face o idee precisă despre omul despre care se vorbeşte aici ascultaţi bucătile de interviu ataşate.
3 comentarii
"Interviu cu… fericirea"
foarte simpatic si…istet! sa-ti traiasca!!!…si vrem un interviu in care sa ne relateze cum se simte la 6 anisori. 
)
