Pirateria Informatică
|
Voi ataca acest subiect impozabil rezumându-mă exclusiv la o arie geografică bine definită, şi care alta m-ar intriga mai mult decât România? Lăsând de-o parte încrâncenarea aproape imperativă în dezvoltarea unei asemenea probleme, întreb:
Câţi dintre noi nu mai păstrăm încă? … Un compact disc zgâriat, prăfuit, rătăcit printre maculatura din birou, însemnat cu o cariocă ce parcă se încăpăţâna pe atunci să nu scrie, care emană o nostalgie aparte; e o ultimă epsitola care îţi reaminteşte de primul calculator, primul joc, bucuria aceea … Da, e cel din urmă războinic, un veteran într-o înfruntare ce nu a văzut steagul alb fluturând nici până astăzi.
Unii o consideră o investiţie în educarea tinerilor de la mijlocul anilor ‘90, impulsul dat creativităţii şi capacităţii de înţelegere, dorinţei de emancipare şi de cunoaştere a românilor, baza de pe care s-au 
ridicat dezvoltatorii , întreprinzătorii şi programatorii industriei tehnologiei informaţiei (IT). Dar de ce se vorbeşte într-un registru trecut, de ce nu se spune: “acum”? Evident, cupola protectoare a trecutului conferă o percepţie diferită, e un mod mai diplomat, dar uşor ipocrit de a spune lucrurilor pe nume, are un efect calmant, cicatrizant. Caracterizăm defapt tipologia demnitarului român care confruntat cu realitatea, ezită.
Indubitabil, pirateria în România nu poate fi negată, era şi este un fenomen mult prea grandios pentru a ne arunca privirea într-o altă direcţie susţinând că nu am văzut nimic. Cei care beneficiază de pe urma piraterie, o iau ca pe o rutină cotidiană, nimic neobişnuit, a încetat demult să fie o nelegiuire sau poate că nu a fost niciodată, e doar o chestiune abstractă, un automatism.
Ce e de făcut? Putem întreba, putem discuta, teoretiza, dar privind dimensiunile acestui proces, mijloacele de perpetuare, nivelul de securizare a identităţii datelor şi utilizatorilor de internet, putem concluziona că orice ipoteză sau soluţie neavizată ar friza inutilul. Instituţiile de sondare au publicat rapoarte în care cifrele arătau că 70% din softurile utilizate în ţară nu dispun de licenţă.
Şi în final, îţi pui întrebarea: “De ce, nu?”. Doar câţiva megabiţi de transfer te despart de un soft complet funcţional, versiunile trail te lasă unanim în drum, şi apoi ce obstacol mai ai înafară de tine însuţi, legea? …
