Portret: analistul modern
|
Cu ochii injectaţi de iluziile unei realităţi virtuale, şi-a pierdut aviditatea de cunoaştere, cunoaştere a cărei sursă nu mai este de mult cartea; cartea s-a devalorizat, a ajuns un obiect al cărei utilitate s-a diminuat într-un mod terifiant, intrigant, ba chiar s-a pierdut în desuetudine.
Îi observ atitudinea sfidătoare, aroganţa şi nonşalanţa, care îl domină. Orgoliul şi mândria-i infinită nu se justifică datorită faptului că diletantismul a devenit o marcă a întregii sale generaţii. Se împacă cu autosuficienţa şi mintea-i închistată; limitat de propria condiţie.
Perfid până la limita machiavelismului, afişează un spirit revoluţionar, nonconformist. Modernizarea, actualităţile i-au modificat esenţa naturii sale umane; au pătruns adânc, au stricat corzile sensibilităţii, au modelat fibra emoţională. Rece, solitar, incapabil de sentimente, de emoţii dezvoltă preocupări intense pentru realitatea materială, nicidecum pentru cea spirituală.
Nepăsător, pesimist, insensibil, materialist deţine o altă scară a valorilor, scară în care bogăţia spirituală, frumuseţea naturală şi estetică nu-şi au locul şi în care proporţiile valorice sunt răsturnate, normele de existenţă se degradează.
Fără o consistenţă spirituală, lipsit de un fond sufletesc concret, perceptibil este un neiniţiat şi îsi trădează involuţia. Debusolat, fără un reper precis se îmbată cu cuvinte deşarte.
Este un lector din pură întămplare, fără posibilitatea de a se transforma în notorietate, într-o calitate, într-o mândrie, într-o virtute. Receptează scrierile din perspectiva raţională, ci nu din cea a trăirilor, a simţurilor. E rece, dar comic în naivitatea, în inconştienţa lui. S-ar zice că e în plină formare, într-un proces de autocunoaştere, autodefinire, însă vârsta maturităţii nu iartă orice posibilă motivaţie ce ar putea fi ridicată spre a-l apăra.
Totuşi, unica salvare rămâne acel sâmbure de interes ce întreţine umbra de sclipire din ochi, dorinţa-i de schimbare ce frapează, înfioară şi trezeşte admiraţia pură a celorlalţi.
5 comentarii
"Portret: analistul modern"
:*
Nu pot sa spun decat ca mi’a foarte placut. Un sir lung, si frumos creionat de cuvinte. Bravos!
Ador cuvantul “creionat” este atat de…in tema…specific unui PORTRET…”o pictura de/in cuvinte”
Deosebit de matur si de real si f. frumos si limpede formulat. Mi-a placut, sper ca a fost publicat. E extrem de autentic. Felicitari!
