Citate

Nu exista reguli aici – incercam sa realizam ceva. — Thomas Edison

Arhiva

May 2012
M T W T F S S
« Aug    
 123456
78910111213
14151617181920
21222324252627
28293031  

Jocurile Olimpice – O istorie a sportului

|

Vineri, 12 februarie, s-a dat startul celei de-a 21-a ediţii a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Vancouver, Canada.

Istorie

Jocurile Olimpice din Grecia Antică
Primele manifestări ale Jocurilor Olimpice au avut loc în Grecia Antică în anul 776 î.Hr, sub forma unui festival religios în cinstea lui Zeus, zeul suprem. Intervalul dintre două ediţii se numea Olimpiadă. În 393 împăratul roman Teodosiu I a emis edictul de la Milano pentru interzicea jocurilor, considerându-le manifestări păgâne..

Jocurile Olimpice moderne
Prima iniţiativă de a relua Jocurile Olimpice i-a aparţinut grecului cu cetăţenie română Evanghelie Zappa. Mare parte din averea adunată de acesta în timpul vieţii a fost lăsată prin testament unei epitropii din Grecia, în scopul reînfiinţării Jocurilor Olimpice. Singura condiţie pusă de Zappa a fost celebrarea din patru în patru ani a Jocurilor, exact ca în Grecia Antică. Donaţia de aproximativ 600.000 de franci, sumă exorbitantă la acea vreme, a fost acceptată de guvernul grec.
Continuatorul lui Evanghelie Zappa a fost baronul francez Pierre de Coubertin. El a avut o contribuţie foarte importantă la organizarea Olimpiadei Moderne.
La 16 iunie 1894, în cadrul unui congres internaţional organizat în Franţa, la Sorbona, la care au participat delegaţi din 49 de ţări, Pierre de Coubertin a propus reluarea Jocurilor Olimpice. La 23 iunie acelaşi an, a fost fondat Comitetul Internaţional Olimpic (CIO), format din 15 membri reprezentând 13 ţări.
Prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne a avut loc la Atena, pe stadionul de marmură Panafinysk în aprilie 1896. Au participat 43 de ţări.
Prima participare a României a avut loc în 1900, la cea de-a doua ediţie, organizată la Paris. George Plagino a concurat la tir cu porumbei (din argilă), precursoare a concursului de talere, unde s-a clasat al 13-lea din 51 de concurenţi.
Tot în 1900, femeile au avut pentru prima dată dreptul să participe la Jocurile Olimpice moderne.
Primele Jocuri Olimpice de Iarnă au avut loc în 1924 în Franţa la Chamonix.
Până în 1992, jocurile s-au desfăşurat în aceiaşi ani ca şi Jocurile Olimpice de Vară. Din anul 1994, ele au loc tot la patru ani, dar decalate cu doi ani faţă de jocurile de vară.
Din cauza Primului Război Mondial şi celui de-al doilea, în anii 1916, 1940 şi 1944 nu s-au organizat Jocurile Olimpice.

Simboluri

Steagul
Cele 5 inele olimpice reprezintă cele 5 continente. Acestea sunt întrepătrunse pentru a arăta universalitatea olimpiadelor. Astfel, sportivi de pe toate continentele şi din ce in ce mai multe ţări iau parte la cel mai important eveniment sportiv.
Imaginea celor 5 inele a fost creată în 1912 de baronul Pierre de Coubertin. Acest simbol a fost adoptat în 1914 şi folosit pentru prima oară la Jocurile Olimpice care au avut loc la Anvers (Belgia) în 1920.
Culorile albastru, galben, negru, verde şi roşu au fost alese deoarece cel puţin una dintre ele se afla pe steagul fiecărei ţări participante.
Astăzi, există standarde grafice care determină, de exemplu, poziţia exactă şi tonul culorii fiecărui inel.
Drapelul olimpic este de culoare albă şi are în centrul său simbolul olimpic format din cele cinci inele.

Steagul din Paris
Un nou steag olimpic a fost creat pentru Jocurile Olimpice de Vară din 1924. Acesta a fost folosit de următoarele oraşe organizatoare ale Olimpiadelor de Vară sau de Iarnă până la ediţia din 1952 a Jocurilor Olimpice de Iarnă din Oslo. Atunci a fost creat un steag special pentru Jocurile Olimpice de Iarnă. Steagul din Paris a continuat însă sa fie folosit pentru Jocurile Olimpice de Vară, până la ediţia din 1988 de la Seul, când a fost retras.

Steagul din Oslo
Steagul din Oslo a fost prezentat de primarul capitalei Norvegiei în timpul Olimpiadei de Iarnă din 1952, ţinute în acel oraş. De atunci, acest steag este înmanat următorului oraş organizator al Jocurilor Olimpice de Iarnă.

Steagul din Seul
Actualul steag olimpic a fost prezentat la Olimpiada de Vară din 1988 la Seul şi a fost înmantat următorului oraş organizator al Jocurilor Olimpice de Vară.

Motoul
Motoul olimpic este format din trei cuvinte latine: „Citius, Altius, Fortius”, adică „Mai repede, mai sus, mai puternic”. Acesta este întregit de crezul olimpic: „Cel mai important lucru în viaţă nu este să triumfi, ci să lupţi; lucrul esenţial nu este să fi câştigat, ci să fi luptat bine.”
Cele 3 cuvinte latineşti sunt motoul olimpic inca de la crearea Comitetului Olimpic Internaţional, în 1894. Totuşi, acesta a fost folosit abia din 1924 la editia de la Paris. Crezul a apărut în 1908 la Jocurile Olimpice de la Londra.

Flacăra olimpică
Prima aprindere în Olimpia şi purtare a flăcării a avut loc înaintea Jocurilor de la Berlin (Germania) din 1936.
Încă de când flacăra este aprinsă, are loc un ritual foarte strict.

Aprinderea
Aceasta are loc în Olimpia (Grecia) cu câteva luni înainte de deschiderea Jocurilor Olimpice. Flacăra olimpică poate fi aprinsă doar de razele soarelui.

Torţa
O nouă torţă este creată la fiecare ediţie a Jocurilor Olimpice. Fiecare purtător al flăcării poartă propria torţă, doar flacăra fiind trecută de la purtător la purtător.

Traseul
Fiind purtată de la Olimpia până la oraşul organizator, flacăra străbate diferite regiuni, ţări, continente.

Mascote
Mascota olimpică, un animal sau o figură umană, reprezintă moştenirea culturală a ţării gazdă şi a fost introdusă la Jocurile Olimpice din 1968, din Mexic. Totuşi, aceasta nu a devenit importantă până la ediţia din 1980 de la Moscova cu debutul ursuleţului Misha.

Medalii
Ultima medalie olimpică de aur făcută în întregime din aur a fost decernată în 1912. De atunci medaliile de aur sunt confecţionate din argint 92,5% şi sunt acoperite cu şase grame de aur.
În perioada 1928-2000, reversul medaliei conţinea imaginea zeiţei victoriei Nike, ţinând lauri în mâna ei stângă şi o coroană în cea dreaptă.
În 2004 reversul medaliei s-a schimbat, pentru a fi şi mai explicită referirea la caracterul grecesc al Jocurilor Olimpice. În noul model, zeiţa Nike zboară înăuntrul Stadionului Panathenic, relevând reînnoirea Jocurilor.

Ceremonia de deschidere
Prima ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice a avut loc la Londra în 1908.


9 comentarii

"Jocurile Olimpice – O istorie a sportului"

George spune: 14 February 2010 - 09:59

Acestui articol ii lipseste ceva…sursa de unde a fost luat. Asa ar fi cel mai corect, altfel se cheama furt.

 
Oana Stefanescu spune: 14 February 2010 - 11:19

http://www.olympic.org
http://www.mediafax.ro
history1900s.about.com
mapsofworld.com
The Olympic Museum, a doua editie 2007
comp.coolracing.ro

acestea au fost sursele mele

 
Cosmin Epureanu spune: 14 February 2010 - 14:20

George, de ce acuzi fara sa sti ? Daca tu consideri ca e copiat atunci vino cu dovezi.

 
George spune: 14 February 2010 - 17:05

Cosmin Epureanu nu isi are rostul comentariul tau din moment ce ea a pus sursele in final, articolul e bun imi place dar nu e scris de ea.

 
Cosmin Epureanu spune: 14 February 2010 - 17:17

Arata-mi ca nu e scris de ea.

 
Oana Stefanescu spune: 14 February 2010 - 17:44

e scris de mine, doar ca am preluat informatia din alta parte. asa face toata lumea. toti iau informatiile de la agentiile de presa si apoi fac un articol, reportaj etc.

 
George spune: 14 February 2010 - 19:21

Deja ma plictiseste treaba…defapt eu cred ca oana a inteles motiv pt care a pus sursele intr-un comentariu ulterior. Cosmine nu trebuie sa-ti arat eu nimic acceseaza doar adresele pe care le-a pus oana si atat.

 
Catalina Hascu spune: 16 February 2010 - 21:28

Eu cred ca este vorba de o confuzie…
George a vrut sa spuna ca trebuiesc precizate sursele de unde au fost luate informatiile nu ca intregul articol a fost luat de undeva cu copy / paste. :)

 
George spune: 17 February 2010 - 14:08

Catalina, Catalina…mereu ma intelege ea pe mine:P:))

 

Tu ce parere ai? Scrie mai jos:

Campurile marcate cu * sunt necesare

Spam protection by WP Captcha-Free