Muhammad Ali
|
Muhammad Ali este unul dintre cei mai mari boxeri ai tuturor timpurilor şi unul din cele mai cunoscute personaje din lumea întreaga pentru activismul în politică şi sport. Deţinător a 56 de victorii – dintre care 37 prin KO – şi a numai 5 înfrangeri, ca profesionist, caştigător al medaliei olimpice de aur în 1960 şi a multor alte titluri şi campionate din lumea boxului, Muhammad Ali este pe deplină dreptate “Cel mai mare campion la categoria grea a tuturor timpurilor”. Un nume important în sport, o legendă pentru cei ce practică arta boxului.
Cassius Marcellus Clay Jr.
Născut pe 17 ianuarie 1942, în Louisville, Kentucky, Muhammad Ali, este fiul cel mai mare al lui Cassius Marcellus Clay Senior. Muhammad Ali preia numele întreg al tatalui său, Cassius Marcellus Clay, politician al secolului 19.
Încă din copilărie Clay a fost împins spre box de antrenorul său, poliţistul Joe E. Martin. Însă, fără ca Joe E. Martin să ştie, Clay se antrena concomitent sub îndrumarea lui Fred Stoner. Cu Stoner ca antrenor, Clay câştigă 6 titluri Kentucky Golden Gloves, 2 titluri naţionale Golden Gloves, iar în 1960 câstigă medalia olimpică de aur. Astfel, palmaresul lui ca amator ajunge să fie de 100 de victorii şi doar 5 înfrângeri.
Naşterea Legendei
După câştigarea medaliei olimpice, Clay se întoarce în orăşelul său natal, Louisville, pentru a-şi începe cariera profesionistă.
În octombrie 1960 câştigă prima sa lupta ca profesionist împotriva lui Tunney Hunsaker, în şase runde.
Având înălţimea de 1.91 m, Clay poseda un stil foarte interesant de a boxa pentru categoria sa: Îşi ţinea mâinile pe lângă corp, spre deosebire de stilul obişnuit care este cu garda la faţă. În schimb, se bazează pe viteză şi pe reflexe pentru a se apăra de loviturile oponenţilor săi. În plus, Clay lovea mult la faţă, ceea ce reprezintă o strategie riscantă, deoarece într-o luptă, pe periodă mai întinsă, loviturile la corp pot fi mai eficiente în obosirea adversarului.
Între anii 1960-1963 câştigă toate luptele sale, 19 la număr, majoritatea prin KO. Învinge nume importante ale acelor vremuri, ca: Tony Esperti, Jim Robinson, Donnie Fleeman, Alonzo Johnson, George Logan, Willi Besmanoff, Lamar Clark, Doug Jones sau Henry Cooper.
Când eşti atât de mare ca mine, e greu să fii modest. Muhammad Ali
În 1963 Clay câştigă disputa cu Doug Jones, disputa ce va fi numită “lupta anului”.
Clay câştigă luptă după luptă, şi astfel devine favorit pentru câştigarea tilului ce se va disputa pe 25 februarie 1964 în Miami, împotriva campionului Sonny Liston .
Înainte de meci, Clay îşi rezumă tactica printr-o afirmaţie ce îi va rămâne ca deviză: Voi „pluti ca un fluture şi înţepa ca o albină” – “Float like a butterfly and sting like a bee” – şi îi transmite lui Liston că se va feri de atacurile sale prin jocul său de picoare foarte rapid – “Your hands can’t hit what your eyes can’t see” (pumnii tăi nu pot lovi ce ochii tăi nu pot vedea).
Primul titlu mondial
Clay obţine primul său titlu mondial şi surprinde pe toata lumea prin victoria obţinută împotriva lui Sonny Liston, care a refuzat să mai iasă din colţul său după 8 runde, acuzând o accidentare la umăr. Clay işi va putea reafirma abilităţile, când în 1965 l-a facut KO pe Liston în prima rundă a revanşei.
Între cele două meciuri însă, Clay decide să devină islamic, primid astfel numele de Muhammad (cel demn de laudă) Ali.
Muhammad Ali vs Sonny Liston - 25 mai 1965
În 1964, Ali susţine testele Armatei Americane, teste pe care iniţial nu le trece, însă, după o revizuire reuşeşte să obţină o notă mare şi astfel este chemat în armată. Armata Americană recrutează soldaţi deoarece doreşte să înceapă războiul din Vietnam, însă Ali refuză să se alăture afirmând că războiul este împotriva Coranului şi cum că vietnamezii nu i-au spus niciodată “nigger” (cioară). În urma acestor declaraţii i se ridică licenţa de box şi titlul şi este condamnat la 5 ani de închisoare. Procesul din 20 Iulie 1967 durează doar 21 de minute ca juriul să îl considere pe Ali vinovat şi să îl închidă. S-a revenit însă asupra acestei decizii printr-un apel 3 ani mai târziu.
Lupta Secolului
În 1971 susţine “lupta secolului” împotriva lui Joe Frazier la Madison Square Garden. Ambii luptători sunt cunoscuţi pentru abilităţile lor ieşite din comun şi pentru faptul că au fost neînvinşi până acum. Acest lucru urmând să se întâmple, în mod cert, în această luptă. În urma a 15 runde, lupta se încheie, iar juriul decide prin unanimitate că victoria aparţine lui Joe Frazier. Astfel, Ali obţine prima sa înfrângere ca profesionist.
Muhammad Ali vs Joe Frazier - 8 martie 1971
The Rumble in the Jungle
După înfrângerea în faţa lui Frazier, Ali primeşte următoarea sa şansă la titlu abia în 1974 în unul dintre cele mai mari evenimente din istoria boxului. Lupta împotriva lui George Foreman, un boxeur tânăr şi neînvins până în acel moment. Această dispută avea să cimenteze reputaţia lui Ali ca “The Greatest”, Ali boxând cea mai tactică partidă a sa. A reuşit să-l obosească pe adversarul său pe parcursul a şase runde, încasând majoritatea loviturilor şi trimiţând doar câţiva pumni. La sfârşitul rundei a şasea, un croşeu de dreapta bine plasat al lui Ali l-a trimis la podea pe Foreman. În urma acestei lupte Ali a fost premiat cu Hickok Belt ca cel mai bun atlet profesionist al anului iar revista Sports Illustrated i-a acordat premiul “Sportsman of the Year”.
În 1975, Ali l-a învins din nou pe Joe Frazier în Thrilla In Manila, jucat în Filipine. Alături de “Rumble”, luptele sale cu Frazier sunt considerate de marea majoritate ca fiind unele dintre cele mai bune din istoria boxului.
Îşi va păstra titlul până în 1978 când îl pierde în favoarea lui Leon Spinks. Îl va învinge pe Spinks într-o revanşă, devenind campion al greilor pentru a treia oara, stabilind astfel şi recordul. În urma acestei lupte a cedat titlul şi s-a retras. A mai boxat încă o dată în 1980 pentru centura WBC în compania lui Larry Holmes, dar a pierdut prin KO în runda 11.
Muhammad Ali si Malcom X
Retragerea
Ali s-a retras permanent în 1981 cu o carieră însumând un record de 56 de victorii, 37 prin KO, suferind doar 5 înfrângeri.
A fost diagnosticat cu boala Parkinson în 1982, după care funcţiile sale motrice au început să se deterioreze. În ciuda acestui lucru, el rămâne un erou pentru milioane de oameni. În 1985, Muhammad Ali a fost chemat să negocieze eliberarea americanilor răpiţi în Liban, iar în 1996, pentru a aprinde flacăra olimpică la Atlanta, Georgia.
“Viata este un joc de noroc. Poţi fi rănit, dar oamenii mor în accidente de avion, îşi pierd picioarele şi braţele în accidente de maşină; oameni mor în fiecare zi. La fel şi luptătorii mor, sau sunt răniţi, dar alţii continuă să lupte. Ideea e să încerci să te convingi pe tine însuţi că nu ţi se va întâmpla şi ţie acelaşi lucru” – Muhammad Ali
